M-am săturat.

 


Salut.

Eu sunt Tudor și scriu pentru mine ca să îmi aduc aminte peste ani cât de efervescentă a fost viată mea la 30 de ani plus. Locuiesc într-unul dintre cele mai luxoase apartamente din mijlocul Bucureștiului. Nea Nelu, portarul de la recepție știe de câte ori am venit beat acasă căci el m-a ridicat de cel puțîn 3 ori de pe scări din propria vomă.  Asta in urma vreo 4 ani, acum beau cel mult 2 pahare și niciodată în timpul săptămânii. Nu sunt cel mai inteligent bărbat, nu sunt nici cel mai frumos dar merg la sală regulat, mănânc doar lucruri crescute în grădina părinților mei cărora le-am luat o casă mai aproape de București. Aaa, da. Am uitat să menționez că sunt moldovean. Ca orice alt bucureștean, desigur. Un moldovean în București singur. De ce singur? Uită-te în jur. Ai putea să rămâi lângă o singură femeie? Dacă citești asta și mă judeci, poți foarte frumos să ieși de aici. Sunt singur pentru că am iubit de 3 ori. Ultima oară am iubit cu toată pofta. Am iubit până la lacrimi. Am iubit încât tot ce vedeam era doar privirea ei. Visam familie, copii, o casă la curte și 2 câini. Un garaj mare, o grădina mică cu roșii și ceapă verde. O piscină mică și un grătar din piatră. Azi tot ce e din piatră e inima mea și îmi doresc doar să îmi inec amarul în pizda fetelor de maxim 30 de ani fără perspective in viață, fără curaj și puțin prostute. Și fac asta de câțiva ani. O să îți povestesc tie cititorule de ce banii, lucrurile, vacanțele, serile de club, restaurantele de lux, mașinile rapide și femeile frumoase sunt cel mai mișto aspect al vieții. Vrei și tu? Nu, nu vrei. Și o să îți zic mâine de ce nu ești pregătit pentru asta.

Share:

2 comments:

Anonim spunea...

Banuiam si eu ca asa e. Confundam adeseori distractia cu fericirea, insa fericirea e altceva. Imi pare rau pentru tine, partial inteleg prin ce treci, partial avand si eu stari asemanatoare, insa nu am istoria ta si nici nu pot sa zic ca stiu prin ce treci. Eu personal, pentru terapie, aleg sa merg in locuri "mai grele" ca sa ajut - gen "case de copii", case de batrani, spitale. Daruind, ajungi sa te vindeci incet.Probabil, avand multi bani, nici anturajul nu te ajuta, dimpotriva. Schimba-l. Stay strong, do good!

Tudor spunea...

Nu te vindeci vreodata, doar inveti cum sa traiesti cu tot ce ai patit. O sa vezi in urmatoarele postari ca anturajul influenteaza omul foarte putin.