Banca din parc.

 

Am fost. Te-am așteptat pe banca unde te văzusem prima oară. Bineînțeles că am ajuns primul, știi că nu întârzii niciodată nicăieri. Da, cu tine vorbesc. Știu că citești. De ce a trebuit să mă suni? De ce a trebuit să zic da? De ce nu am rămas acasă? Amândoi știm de ce am venit. Așteptam să îmi explici. Chiar dacă te-am lăsat ușor să pleci, am așteptat răspunsuri luni de zile. Nu e târziu? Ai venit să îmi spui că în urmă cu două luni ai ramas  însărcinată cu omul la care ai plecat. De asta mă sunasei în noaptea aia? De ce? Aaa, pentru că nu îți doreai asta. Nu cu el, știu, mi-ai zis aseară. Îți amintești ce ne mai lipsea? Doar ea sau un el. Sau doi, trei, patru copii. Acum ma cauți să îmi spui că ai un copil cu altul? Nu? Nu de asta te-am văzut aseară?

Aparent nu. Nu ai păstrat copilul. El nici nu știe că ai rămas însărcinată. Și acum plângi uitându-te în singurii ochi care te-au văzut precum îngerii văd iarul. La ce pula mea a trebuit să ajungi aici? Du-te la omul ăla și spune-i prin ce treci, poate te înțelege. Și dacă rămâi singură ce vrei să fac eu? Să uit? Să șterg totul? Să uit că ai plecat și nici acum nu îmi spui de ce?

Aaa, da? De asta ai plecat? Că nu eram suficient acasă? Că lucram prea mult? Știai din ziua 1că asta fac de atâția ani și nu pot să renunț asa uspr. M-ai acceptat așa dar se pare că timpul te schimbă. Și te înțeleg. De asta te-am lăsat să pleci. Știam că am greșeală mea. Te-am lăsat să simți și altceva. Să te simți mai iubita poate decât erai cu mine. Te-am lăsat să pleci dar am așteptat luni de zile un mesaj de la tine? Un căcat de telefon în care să îmi spui că ești bine și să nu îmi fac griji. Am fost sunat de mama ta și tu nu ai fost în stare să dai un mesaj de ziua mea de naștere. Știi bine că nu vorbim de tine, am convenit asta de la divorț. Înțeleg că nu am fost suficient spre final. Și nu, nu te întoarce. Am așteptat. Te-am iubit și ghici ce? Încă o fac. Și o să mor cu tine în suflet dar amândoi știm că iubirea nu e suficientă. Sunt și alte lucruri pe care le vrem și nu cred ni le putem da unu altuia de acum înainte. Și știi. Nu mai plânge. Am dreptate. Mergi acasă.

Și uite așa a trebuit să te duc eu acasă că plangeai râuri. Și te aștepta chiar el în parcare. Asta mai îmi trebuia acum, o discuție cu el. M-ai îmbrățișat pentru ultima oară udandu-mi cămașă. Degeaba te-ai uitat urât la mine, domnule avocat. Eu am adus-o unde poate îi e locul.

Oare am greșit?

Read More

Am cedat.

 

Ia dă-o în pula mea de dragoste. Nu îți mai zic nimic. Am fost capabil să iubesc de 3 ori. Cred că asta e numărul maxim la care poți ajunge în a te dărui cuiva cu totul. Ajunge. Lasă iubirea, are termen de expirare. A mea a ținut 3 ani de căsnicie. A vrut să plece. Nu se simte bine, nu mai simte lucruri. I-am luat cheile de pe masa din bucătărie, i-am luat palma, le-am așezat, deschis ușa: Pleacă, femeie. Când chiar te implici ca bărbat și crezi că ai făcut totul bine, că nu ai venit beat niciodată acasă să faci scandal, că nu bagi la aparate, că o iei cu tine în delegații să vadă lumea, că îi cumperi flori doar pentru că e marți, când îi salvezi tatăl de cămătari, că mergeți în vacanțe, că îi faci ceai și te duci în toiul nopții la farmacie pentru pastile, că atunci când ești acasă îi faci micul dejun, că plătești femeie care să facă curat în casă, că i-ai luat Range Rover doar pentru că îi place ei culoarea aia Firenze Red (hai, lasă, nu culoarea îi plăcea ei), că o asculți și o respecți, că ii repari casa de la țară ea tot pleacă mă nene. Nu are importanță cum te simți, o lași să plece. Nu contează că a fost singura femeie cu care ai vrut să faci copii. Nu contează că mă-să te sună săptămânal aproape să te întrebe dacă ești bine și dacă vrei să îți aducă brânză de aia bună de capră făcută de mâinile ei. Hai că tot ti-am zis ceva. A rămas bulversată că nu m-am rugat de ea, că nu am cerut explicații, că nu am plâns în pumni că vrea să mă lase. Cine a zis că nu am plâns? Am plâns dar bărbații plâng când sunt singuri. Ne-am văzut la divorț după 2 luni. Se tunsese. I-am ignorat privirea. I-am lăsat tot. Mașina și apartamentul. A rămas suprinsa din nou. Aparent nu prea știa cu ce fel de bărbat trăia în casă. A vrut să îmi vorbească la plecare, nici nu am privit în dreptul ei și am plecat. Cine crede acum că nu am iubit femeia aia cu toată ființa mea e clar imbecil. Încă o iubesc. Și o voi mai face prea mult timp de acum înainte. Mi-a scris acum vreo două luni în timp ce eram înfipt în blonda care îmi adusese comanda de la Glovo. Da, sunt și femei și chiar bune care livrează chestii. I-am lăsat mesajul pe seen. De ce aș răspunde? Cine pleacă, plecat rămâne.  A două șansă? Cui? Ei? Păi eu nu știu că plecase la altul? Nu m-am născut ieri. Problema ei e că prietenii mei sunt și prietenii ei și invers. Mi s-a zis fără să cer informații. Am scris asta pentru că m-a sunat aseară. Ok, am cedat. Am răspuns. Zicea că trebuie să vorbim. În seară asta ar trebui să ne vedem. M-a mâncat in cur să ii promit că vin unde ne-am întâlnit prima oară. Eu îmi țin promisiunile. Ne auzim mâine.

Read More

Violul.

 

Mama a fost violată. Într-o scară de bloc în iarna lui 1988 din Piatra Neamț. Nu l-au prins nici până în ziua de astăzi. Din întâmplarea asta nefericita din care mama s-a stins în 3 ani într-un spital de psihiatrie din București înecată cu propria vomă am apărut eu. Aș vrea să zic că a lăsat aici cel mai bun lucru al ei dar nu îmi amintesc nimic legat de ea. Mi-a povestit tata la 19 ani. Cel mai bun lucru pe care l-a făcut ea e că s-a stins. Nu a suferit prea mult aș putea zice. Eu sufăr deja de când mă știu. Tata a încercat să mă crească cum a putut mai bine. A reușit, sunt încă aici. Prieteni din copilărie sunt mulți acum la concertul Denisei. Depresie. Asta e reversul medaliei când te naști într-o familie unde banii nu au fost niciodată o problemă. Tu crezi că banii aduc fericirea? Da, o aduc. O întrețîn. Te fac să vezi lucruri pe care alțîi nici nu au capacitatea să le proceseze sau sa le viseze. Mergi în locuri în care nici nu știi că de fapt acestea există. Stai la masă cu oameni pe care ii vezi pe stradă îmbrăcați în tricouri de la H&M și pantaloni de la Zara dar conturile lor dau eroare dacă le înmulțești cu 2 în vreun calculator. Roiesc în jurul tău femei pe care nu le vezi niciodată la Mega Image, LIDL sau la metrou. Femei care vor dor să doarmă cât mai mult dimineața și să nu le lipsească nimic. Lumea asta atât de falsă te acaparează cu totul, te ține pe loc și îți aduce tot. Crezi tu. Nu, ai tot ce poți să vezi cu ochii și in plus dar unde banii umblă, dragostea pleacă. Și îți zic mâine cum e și cu dragostea asta care te ucide lent.

Read More

M-am săturat.

 

Salut.

Eu sunt Tudor și scriu pentru mine ca să îmi aduc aminte peste ani cât de efervescentă a fost viată mea la 30 de ani plus. Locuiesc într-unul dintre cele mai luxoase apartamente din mijlocul Bucureștiului. Nea Nelu, portarul de la recepție știe de câte ori am venit beat acasă căci el m-a ridicat de cel puțîn 3 ori de pe scări din propria vomă.  Asta in urma vreo 4 ani, acum beau cel mult 2 pahare și niciodată în timpul săptămânii. Nu sunt cel mai inteligent bărbat, nu sunt nici cel mai frumos dar merg la sală regulat, mănânc doar lucruri crescute în grădina părinților mei cărora le-am luat o casă mai aproape de București. Aaa, da. Am uitat să menționez că sunt moldovean. Ca orice alt bucureștean, desigur. Un moldovean în București singur. De ce singur? Uită-te în jur. Ai putea să rămâi lângă o singură femeie? Dacă citești asta și mă judeci, poți foarte frumos să ieși de aici. Sunt singur pentru că am iubit de 3 ori. Ultima oară am iubit cu toată pofta. Am iubit până la lacrimi. Am iubit încât tot ce vedeam era doar privirea ei. Visam familie, copii, o casă la curte și 2 câini. Un garaj mare, o grădina mică cu roșii și ceapă verde. O piscină mică și un grătar din piatră. Azi tot ce e din piatră e inima mea și îmi doresc doar să îmi inec amarul în pizda fetelor de maxim 30 de ani fără perspective in viață, fără curaj și puțin prostute. Și fac asta de câțiva ani. O să îți povestesc tie cititorule de ce banii, lucrurile, vacanțele, serile de club, restaurantele de lux, mașinile rapide și femeile frumoase sunt cel mai mișto aspect al vieții. Vrei și tu? Nu, nu vrei. Și o să îți zic mâine de ce nu ești pregătit pentru asta.

Read More