A zis DA.

 

Există oameni pe care îi vei iubii până la sfârșitul vieții. Nu contează dacă sunt sau nu în viața ta. Iubirea cred eu că e un parazit care nu te părăsește vreodată. Crește în intensitate sau scade, urcă, coboară dar nu dispare vreodată. Poate de asta te-am vrut iar, din nou, pentru totdeauna. Poate pentru că am sperat că va veni și ziua în care te vei întoarce. Chiar dacă te-am lăsat să pleci, chiar dacă nu am luptat atunci pentru tine. E și vina mea. Nu am luptat prea mult pentru noi atunci, când erai acolo. Am uitat să fiu prezent. Și tu știi că nu cred în suflete pereche. Oamenii simt ceva și clădesc în timp cu omul ăla lucruri pe care speră să le aibă pe veci. Și sufletul meu nu mai era întreg de mult. Și acum pare că e. Că am găsit iar liniștea. Liniștea aia pe care o aveam cu tine. Liniște. Suflet. Durere. Normal că simți durere. Fiecare dintre noi simtim durere de la mai mulți, important  e să îți dai seama pentru cine merită să simți asta. Și acum am simțit să te cer iar de soție. Și am ales să o fac într-un mod pe care eu l-am crezut cel mai normal în situația noastră.

3.08.2023

Sabrini au fost prompți, au adus inelul acum 3 zile. Am pus cutia bine, nu îl găsește nimeni. Nu puteam doar să mă pun în genunchi și să te întreb de vrei să te măriți cu mine. Din nou. Dar tu știi deja cum se termină asta. Lasă-mă să vorbesc cu oamenii ăștia.

Ba coaie, nu sunt normal. Am luat inelul. Cum dracu să o cer? Am imaginația unei nuci. Am stat pe Google, Youtube, TikTok. Nimic să îmi placă așa că am luat inelul, m-am dus la ea la birou. La recepție iau un badge de vizitator pentru etajul 5. Aveam pulsul 135 doar stand în lift așteptând să ajung la etajul ei. Eu nu am fost niciodată unde lucrează ea, am fost la ceva party-uri legate de serviciu dar nici unul dintre ele nu a fost ținut la sediu. Se deschide ușa liftului. Un culoar lung, flori naturale peste tot, birouri în stânga și în dreapta, totul din sticlă. Nu o zăream. Apare o tipă dintr-un birou, se uită la mine, mă uit la ea. Habar nu am cine e.

-Pe cine căutați?
-Delia. O tipă blon...
-Da, da. Știu despre cine vorbiți. În capăt, faceți stânga și în capăt iar. Frumoase lalele.
(Da, luasem lalele, inelul și un kinder pe care l-am mâncat eu în mașină de stres.)

Ajung. Era cu ochii în foi. Ochelarii îi lăsase pe birou. Rochie roșie cu ceva dungi negri. E splendidă. O iubesc mă. Ridică privirea. Știi genul ăla de privire în care vezi șoc, sentiment, bucurie și nedumerire.

-Ce cauți mă aici? zâmbind ea cu ochii ăia pentru care făceam multe crime dacă era legal.
-Am venit să îți aduc lalelele astea și un kinder dar l-am mâncat în mașină.
-Bineînțeles că l-ai mâncat. Ești cam transpirat. Ai uitat să pui freon la mașină?
-Merge AC-ul top.
-Ești bine, Tu? schimbând privirea din bucurie în îngrijorare
-oftând adânc... Da. Sunt bine. Doar că...
-Spune.
-Aș vrea să fiu mai bine.
-Ce se întâmplă?

Scot eu cutiuța și se duce sub birou, îmi tremură mâna ce vrei? Să ceri tu femeia pe care o iubești fără emoții.
Nici prima oară nu am fost așa stresat. Atunci am cerut-o la Casă di David. A specificat din prima unde vrea. Dacă nu ați mers acolo, mergeți. Mă aplec după cutiuță. Ea avea lacrimi în ochi. Mai multe decât prima oară. În fine, deschid cutia. UNDE PULA MEA E INELUL????
Ea râdea acum tot cu lacrimi. Eu o iau razna. Caut în toate buzunarele, nimic.

-Stai, zâmbet. Mă duc la mașină.

Lângă mașină erau Andreea, Alex și Andrei. Triple A. Nu vreți să știți cât de dobitoci pot fii ăștia 3.

-Ce cauți, Tudore?
-Bă, dacă ați făcut vreun căcat, va legat pe toți 3 de mașină și va plimb pe tot Splaiul Unirii.
-Tu și nervii, taci dreacu. zise Alex. Zi ce cauți? Coaiele astea? râzând el cu râsul ăla al lui puternic de îl auzeau și ăia din Berceni.
-Inelul îl caut, nu e în cutie, ce pula mea fac?
-Aaa, care mă? Ăsta? el țînând inelul între degete.
-Bă ce pula mea?

O văd pe Delia coborând pe scările din față firmei. Zâmbind, râzând.

-Tu crezi că poți să îmi faci mie surprize și eu să nu aflu de ele înainte? Mi-a zis Alex de mult timp.
-Te omor. uitându-mă cu toți dracii de pe lume în direcția lui.
-Ascultă mă ce are fata de zis și taci.
-Bă, te feliez.

-Tu, vino aici. zise ea cu voce caldă.
-De datA asta eu vreau să te cer. Ăsta îl luasem eu să te cer când aveam de gând să mergem la Casa di David săptămâna viitoare dar cum i-ai zis tot lui Alex a trebuit să improvizăm.
-Prostule, cum să pleci de acasă cu cutia și să nu te uiți de inel? zise Alex râzând.
-Tu să taci.
-Tu, vrei să fii soțul meu?
-Păi și eu cu inelul ăla ce fac?
-Păi eu te-am cerut, cere-mă și tu și răspundem în același timp.
-Ok, ești gata?
-Yup.
-Vrei să fii soția mea? Vrei să fii soțul meu?